Era Pinguinului

Oamenii sunt manipulati sa aiba teluri si dorinte false in viata - himere pentru a muncii ca niste fanatici - himere, haine de firma, celulare pentru apartenta si recunoastere... visuri si fitze - oamenii au ajuns sa traiesca in eternul maine sacrficand prezentul spre beneficiul baietilor destepti care gandesc cum sa-ti faca munca mai rentabila, in timp ce tu muncesti fericit pe bani putini care mai tarziu iti sunt IMPOZITATI...

Care sunt noile arme ale dresorilor de minti umane in societatea capitalista ?

Una dintre arme este chiar ego-ul "pinguinului" (cum este denumit noul om fabricat de corporatii in argoul dresorilor de minti). Pinguinul munceste pe bani foarte putini, in raport cu efortul depus si valoarea produsa de el, dar primeste in compensatie tot felul de titulaturi pompoase, am vazut in Romania oameni cu "marketing manager" sau mai stiu eu ce expresie pretioasa pe cartea de vizita, si cu un salariu sub 400 euro. Am vazut pinguini refuzand joburi mai bine platite pe motiv ca daca s-ar fi dus la noul loc de munca ar fi retrogradat ca functie!

Alta arma ar fi manipularea mentalului colectiv prin crearea de curente privind stilul de viata. Exista pinguini care cumpara un tricou "de firma" la pret de 3-4 ori mai scump decat unul obisnuit, desi materialul, design-ul si calitatea sunt identice.

Cum arata noul om fabricat de corporatii ?

Preocupat, important, cand il intrebi de sanatate zice ca se grabeste, nu poate intarzia la discutii, este permanent prins in tot felul de "proiecte" de nu are timp nici sa doarma, ca te intrebi la ce mai munceste si la ce-i mai folosesc banii daca oricum nu gaseste nici 5 minute pe saptamana sa se bucure de ei, iar cand totusi apuci sa vorbesti cu el, o tzine numai in clisee, majoritatea auzite la radioTV ori citite prin cartuliile gen "cum sa reusesti in afaceri".

Ce aspiratii are el ?

Sa fie bagat in seama, si pentru asta ii trebuie o functie, telefon ultimul tip desi functioneaza bine si unul fabricat acum 5 ani, idem pentru masina, televizor, etc, si pentru asta e in stare sa se indatoreze pana peste cap, sporind, in acelasi timp, avutiile bancilor de la care se imprumuta si ale companiilor multinationale de la care cumpara.

Ce-si doreste de la viata ?

Recunoastere, sa fie "cineva", sa il respecte lumea, sa i se ceara parerea, iar dresorii care il fac sa se simta atat de important obtin orice de la el.

Ce intelege din politica ?

Absolut nimic, priveste certurile intre partide si politicieni ca pe un fel de meciuri, de parca ar fi suporterul uneia dintre echipe, nu-si pune niciodata intrebarea cati dolari a castigat el de pe urma a ceea ce a facut cutare ministru sau ce profit poate scoate din discursul unui deputat in Parlament ori la pupitrul unui talk-show. de altfel, politicienii vorbesc extrem de rar despre ce ar avea pinguinii de castigat in plan financiar de pe urma unor evenimente, evolutii sau situatii, si totusi pinguinul asculta aceste noianuri de palavre care nu-i folosesc la nimic.

CONCLUZIE !!!Realitatea este ca pinguinii nu fac bani, ei doar muncesc si numai ego-ul si iluzia ii face sa continue... viata lor e jalnica, inglodati in credite si datorii, fara timp sa respire, traiesc in viitor sacrificand prezentul.

Read More

Cazul Burzynski – Cancerul este o afacere

Filmul documentar Burzynski este povestea unui doctor şi biochimist, Stanislaw Burzynski, care a câştigat cea mai mare bătălie legală împotriva Food and Drug Administration din istoria SUA. Bătălia sa cu guvernul american a avut ca obiect tratamentul anti-cancer pe care medicul l-a descoperit în anii ’70, antineoplastonii. Tratamentul lui Burzynski era în 2009 în faza a doua a testelor clinice şi ar putea intra chiar anul acesta în faza finală de testare.

Dacă antineoplastonii vor fi aprobaţi, va fi pentru prima oară în istorie când un singur om de ştiinţă, şi nu o companie farmaceutică, va avea patentul exclusiv şi drepturile de distribuţie asupra unei descoperiri revoluţionare din lumea medicală. Antineoplastonii sunt responsabili pentru vindecarea unora dintre formele terminale de cancer. În documentar sunt prezentate mai multe persoane care au supravieţuit cancerului şi care au ales, în locul operaţiei, chimioterapia sau radiaţiile, dar şi date din timpul testelor clinice care compară antineoplastonii cu alte tratamente disponibile.

Filmul documentar arată traseul de 14 ani, sinuos şi dificil, pe care au trebuit să-l străbată Burzynski şi pacienţii lui pentru a obţine aprobarea testelor clinice ale FDA pentru antineoplastoni. Iniţial, între 1977 şi 1995 doctorul Burzynski a produs şi administrat tratamentul fără aprobarea FDA (lucru legal în statul Texas la acea vreme), dar legea s-a schimbat. Faptul că medicul american reuşise să trateze cancerul incurabil a stârnit o serie de investigaţii din partea Texas Medical Board, iar FDA l-a dat în judecată. Procesul prin care Burzynski şi-a dovedit nevinovăţia (?!) a durat mai bine de 14 ani.

Read More

Cat de usor putem fi convinsi sa facem rau altuia

Top 7 experimente psihologice cruciale: Ce ne învaţă cobaii despre mintea umană
Experimentele pe oameni sau animale ne învaţă cât de uşor putem fi convinşi să facem rău altuia şi care sunt motivele pentru care cădem în depresie.

Hărţile cognitive, obedienţa, efec­tul „la naiba“ sau neputinţa în­vă­ţa­tă, iată o parte dintre subiectele atin­se de psihologul american Douglas Mook în recenta traducere de la Edi­tu­ra Trei, „Experimente clasice în psiho­lo­gie“. Am selectat de aici şapte experi­mente insolite.

7. Recompensa cerebrală.

Fonda­to­rul neuroştiinţei, James Olds, a de­mon­strat în anii ’50 că, atunci când un şoarece este stimulat electric în re­giu­nea posterior-hipotalamică, nu mai face nici un efort pentru căutarea mân­cării. Regiunea cerebrală este res­ponsabilă pentru sistemul de recompensă, vânat de altfel şi de droguri.

6. Neputinţa învăţată.

În 1967, Mar­tin Seligman a pus mai mulţi câini în­tr-o cutie formată din două compartimente separate de un perete.

Prin elec­troşocuri au fost învăţaţi să sară din­tr-o parte în alta (după ce aterizau, im­pulsul înceta). Un alt grup de câini a fost supus anterior unei serii de şocuri pe care nu le putea controla. Aduşi în cu­tie, n-au reuşit să înveţe să sară în cea­laltă parte, ci au rămas nemişcaţi. De ce să mai faci ceva, când tot nu aju­tă la nimic? Aceeaşi atitudine e îmbră­ţi­şată şi de depresivi.

5. Efectul „la naiba“.

Canadianul Pe­ter Herman a comparat două gru­puri, unul care ţinea dietă, altul care nu-şi impunea restricţii. A hrănit fie­ca­re subiect cu două pahare de milkshake, după care i-a oferit şi o în­gheţa­tă. Rezultatul: cei aflaţi la dietă au mân­cat cea mai multă îngheţată, mer­gând pe raţionamentul „mi-am com­promis deja dieta, aşa că, la naiba, să mă bucur şi să mănânc cât vreau“.

4. Hărţi cognitive.

Atunci când un co­bai îşi găseşte mâncarea de la ca­pă­tul labirintului, vorbim doar de o serie de reflexe condiţionate sau chiar ştie unde este localizată hrana? Ed­ward Tolman a demonstrat că, atunci când este modificat labirintul în ca­re a exersat cobaiul, oferindu-se mai multe căi de atingere a hranei, şoarecele va ale­ge drumul cel mai scurt. Ceea ce în­seamnă că mecanismul clasic excita­ţie-răspuns trebuie completat şi cu hăr­ţile mintale proprii inclusiv ani­malelor.

3. Conformismul.

Solomon Asch a for­mat mai multe grupuri, din care doar câte un subiect nu ştia dedesubturile experimentului, restul „complo­tând“ cu sociologul. După ce toţi asistenţii acestuia răspundeau greşit la în­tre­bări de bun-simţ, subiectul victimă se simţea obligat, în ciuda evidenţelor, să ofere tot un răspuns greşit. Asta nu­mai ca să facă o bună impresie, ca să nu pară ciudat sau prost în faţa celorlalţi.

2. Alinare, nu mâncare.

La ju­mă­ta­tea veacului trecut, medicul Harry Har­low a reuşit să infirme ideea freu­dia­nă după care mama nu re­pre­zin­tă pen­tru bebeluş decât o sursă de hra­nă, de diminuare a foamei in­stinctive. Ast­fel a confecţionat două mame-mai­mu­ţă artificiale, una cu un corp rece şi cu un dispozitiv care ofe­rea lapte, a doua cu un strat de pluş şi cu încălzire asigu­ra­tă de un bec aşezat în interiorul pă­pu­şii. Puii de maimuţă au preferat ali­na­rea corpului cald, stând agâţaţi de el aproa­pe tot timpul.

1. Obedienţa faţă de autoritate.

Psi­hosociologul Stanley Milgram este au­torul celui mai teribil experiment uman. În 1963 a împărţit nişte voluntari în profesori şi învăţăcei. Când ul­ti­mii răspundeau greşit la întrebări, profesorii trebuiau să-i pedepsească apli­cân­du-le electro­şo­curi ce variau de la 15 la 450 de volţi. La insistenţele ex­pe­ri­men­ta­to­ru­lui autoritar, 65% din su­biecţi au ajuns să aplice voltajul ma­xim (se în­ţe­lege, şocurile şi urletele în­vă­ţă­cei­lor erau simulate).

Read More