Lumea în care au trăit dinozaurii a dispărut demult, dar părţi din ea sunt încă îngropate şi protejate, de-a lungul timpului fosilele dezvăluindu-i câteva dintre secrete.
Acest film documentar încearcă să elucideze misterul apariţiei şi evoluţiei rasei umane, iar un cercetător susţine că are dovezi că am fost creaţi de extratereştri.
Acest film documentar, realizat de TVR și difuzat în emisiunea Semne, prezintă efectele dezastruoase pe care le pot avea etnobotanicele asupra celor care le consumă.
Sute de muncitori din fabricile Coca-Cola au fost torturaţi, răpiţi sau reţinuţi ilegal de către grupuri paramilitare violente, care lucrau mână în mână cu managementul fabricilor.
V-ați întrebat vreodată de ce capul bebelușilor este atât de mare sau de ce mâncând sănătos ne protejăm creierul? De ce simpla adiere a parfumului persoanei iubite ne face să tresărim?
Un film documentar ce explorează viața din pădurile de foioase și conifere de pe tot cuprinsul planetei. Coniferele trăiesc răsfirat și în zonele arctice, dar domină pământul mai ales în taiga, însumând o treime din populația de arbori a planetei. Puține creaturi pot supraviețui climatului arctic, iar elanul și nevăstuica mare se numără printre excepții. 1600 de kilometri mai la sud, pe coasta Pacificului din America de Nord, coniferele sunt la potențial maxim. Aici găsim și unii dintre cei mai înalți copaci din lume.
Un vultur vânează o veveriță, iar puii bufniței gri iau primele lecții de zbor. Și mai la sud, în pădurile din Chile, trăiește o populație de animale mai mici, pudu și kodkod. Primăvara, în pădurile de foioase din Europa, o rață sălbatică își ghidează familia în vârstă de o zi să sară din cuibul amenajat într-un trunchi de copac în apa de dedesubt.
Pădurea Bialowieza întruchipează habitatul caracteristic Europei acum 6.000 de ani: doar un fragment mai există în Polonia și Belarus. Înregistrat în decursul a patru ani, Planeta Pământ este un excepțional film documentar serial de istorie naturală, ce reunește imagini spectaculoase de pe tot globul, surprinzând totodată animale văzute extrem de rar, creaturi aproape mitice care trăiesc în aceste habitate.
Serialul este o poză supremă a diversității planetei noastre, produsă de BBC și Discovery Channel, în colaborare cu CBC.
România şi francmasoneria sunt strâns legate. Un film documentar din seria “Teoria Conspirației”, realizată de Cristian Rauțu pentru TVR1. Subiectul din acest episod este masoneria din România; pareri pro și contra, cu invitați speciali, printre care Ion Iliescu și alți reprezentanți ai masoneriei române, dar și cei care au pareri contra masoneriei, precum Antonie Iorgovan.
În dicţionarele despre francmasonerie, România are pagini multe, iar în istoria României francmasonii au un rol determinant. Anecdotic, în epoca “paşoptiştilor” (astfel porecliţi de la revoluţia din 1848) exista în centrul Bucureştilor, alături de actualul Muzeu naţional de Istorie, o “stradă Farmazoană”, dispărută odată cu regularizarea Dâmboviţei şi cu reorganizarea urbanistică de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Ulterior, actuala stradă Mircea Vulcănescu (fosta stradă Ştefan Furtună) a fost închinată “Francmasonilor”, nume pe care l-a avut până în martie 1938. Caz unic în lume, francmasoneria avea în limba română un termen popular, iar în capitala Ţării Româneşti o stradă comemorativă.
În 1821, numeroşi au fost românii afiliaţi la “Eteria” masonă condusă de Alexandru Ipsilanti, descendent al domnitorului cu “Pravilniceasca condică”, dar devenit general rus şi demnitar mason. Printre ei, Tudor Vladimirescu, executat fiindcă îşi încălcase jurământul faţă de “Eterie”. Scopul “Eteriei”, bazată la Odesa, era internaţional: dărâmarea puterii religioase şi politice a sultanului otoman în întreaga Peninsulă Balcanică cu ajutorul ţarului Alexandru I al Rusiei şi al patriarhului de la Constantinopol.
Primii “farmazoni” vin din Franța
La aceşti “farmazoni vechi” se adaugă o seamă de studenţi români din Franţa, unii iniţiaţi în loja “Athénée des Étrangers” (Ateneul străinilor), alţii în “La Rose du Silence” (Trandafirul Tăcerii): printre ei, Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Heliade-Rădulescu, Ion Ghica, Gheorghe Magheru, Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, C.A.Rosetti, Carol Davila, Spiru Haret. Odinioară la Bucureşti se spunea: “începi student, continui farmazon, devii savant sau ministru şi termini călcat în picioare de mulţime sub formă de Bulevard”. Multe din bulevardele din centrul oraşelor româneşti au numiri de francmasoni celebri.
După război, obedienţele masonice, autorizate din nou, dar ameninţate de partidul comunist care le socotea „organizaţii burghezo-moşiereşti”, s-au unit în 1945 într-o „Francmasonerie unită a României”, în frunte cu generalul Pandele şi cu scriitorul Mihail Sadoveanu. Dar în ciuda încercărilor acestora de a împăca francmasoneria cu partidul, comuniştii nu puteau tolera o organizaţie necontrolată de ei. În 1948, după arestarea multor francmasoni cunoscuţi sau descoperiţi (în parte mulţumită listelor întocmite de legionari), comuniştii au decis desfiinţarea francmasoneriei în România.
La 27 decembrie 1989, la Bucureşti, francmasonii supravieţuitori s-au întâlnit în fostul templu din strada Radu de la Afumaţi şi au pus la cale renaşterea francmasoneriei române. În octobrie 1990, la Paris, francmasonii români din exil au înfiinţat Marea Lojă Naţională a României. Această mare lojă cuprinde trei loji: Steaua Dunării, România Unită şi Solidaritatea. Alexandru Paleologu, atunci ambasador al României la Paris, a fost ales Mare Maestru. În februarie 1991, s-a deschis loja Concordia depinzând de Marea Lojă Naţională Unită din Anglia, prin intermediul Marelui Orient din Italia, a Marii Loji naţionale franceze şi a Marii Loji din Austria. În mai 1991, s-a deschis loja Humanitas a Marelui Orient (din Franţa). În 1992, a avut loc deschiderea altor două loji, la 24 ianuarie 1993 a fost făcută posibilă întemeierea Marii Loji Naţionale din România. (Sursa)
Vizionare online Teoria conspirației – Masoneria în România
V-ați întrebat vreodată de ce capul bebelușilor este atât de mare sau de ce mâncând sănătos ne protejăm creierul? De ce o gândire pozitivă ne ține departe de doctor ori de ce simpla adiere a parfumului persoanei iubite ne face să tresărim? Răspunsurile la aceste întrebări stau în spatele activității cerebrale. Creierul, marea “uzină cenușie”, este responsabil pentru toate. Iată un film documentar despre creierul uman și minunile pe care le ascunde.
Creierul uman în cifre:
1,36: greutatea creierului în kilograme. Există niște studii conform cărora creierul bărbatului cântărește 1,4 kg, iar al femeii 1,26 kg; 4-6: numărul de minute în care creierul este capabil să supraviețuiască fără oxigen;
8-10: numărul de secunde pe care un om le rezistă înainte de a-și pierde cunoștința datorită unei pierderi considerabile de sânge;
10-23 watt: energia folosită de creier atunci cand suntem treji, suficientă pentru a aprinde un bec;
20: procentajul de oxigen și sânge care curge prin corp spre creier;
1.000 până la 10.000: numărul de sinapse pentru fiecare neuron din creier;
10%: procentajul din creier pe care îl folosim la capacități maxime, după afirmațiile unor cercetători. Teorie neatestată încă (!); de asemenea neuronii reprezinta doar 10 procente din totalul celulelor nervoase, restul fiind celulele gliale, cunoscute drept „asistente” ale neuronilor;
40%, respectiv 60%: procentul de materie cenușie, respectiv materie albă din creier;
100-200 miliarde: numarul de neuroni pe care îi are creierul uman;
302: numărul de neuroni întalniți la cel mai redus sistem nervos. Acesta este caracteristic viermelui plat cu o lungime de doar 2 mm (Caenorhabditis elegans);
100-200 milioane: numărul de neuroni întâlniți la șobolan; cu un număr de neuroni de doar o mie de ori mai mic decât la om, dispune de o capacitate remarcabilă de a învăța, potrivit unui studiu realizat de Universitatea Arkansas.
Iniţial numit “Ambition to Meaning: Finding Your Life’s Purpose”, filmul The Shift vorbeşte despre schimbarea ce trebuie să aibă loc în viaţa noastră când ne descoperim adevăratul nostru scop. Purtătorul mesajelor din film este Wayne Dyer, psiholog considerat de mulţi americani drept „părintele motivaţiei” şi totodată iniţiatorul mişcării de self-development din SUA. Mai multe aici.
Ar trebui cu adevărat să fim îngrijoraţi de organizaţiile teroriste sau acestea sunt doar o ameninţare-fantomă folosită pentru a împiedica societatea să se destrame? În trecut, politicienii ne “serveau” vise despre o lume mai bună. Acum, ei ne promit că ne vor proteja de coşmaruri. Cel mai înfricoşător dintre acestea este ameninţarea unei reţele teroriste internaţionale. Dar, aşa cum visele erau ireale, coşmarurile sunt, şi ele, false. Acest film documentar susţine ideea că suntem ameninţaţi de o organizaţie teroristă ascunsă este doar o iluzie.
Este un mit necontestat răspândit prin politică, serviciile de securitate şi media internaţională. În centrul poveştii se află două grupuri: neoconservatorii americani şi islamiştii radicali, ambii idealişti născuţi din eşecul visului liberal de a construi o lume mai bună. Aceste două grupuri au schimbat lumea, dar nu în modul în care voiau şi împreună au creat viziunea de coşmar a reţelelor teroriste organizate de astăzi. O fantezie prin care politicienii şi-au restaurat puterea şi autoritatea într-o eră a dezamăgirii. Cei care inspirau cele mai mari frici au devenit cei mai puternici.
Subvenții, stimulente financiare, datorii peste datorii… Unde se sfârșesc toate? Cum de am ajuns în situația în care există mai multă abundență și productivitate decât în orice altă epocă din istorie și, cu toate acestea, toată lumea este datoare-vândută băncilor? Iar acum, dintr-o dată, bancherii au rămas fără bani și noi, contribuabilii, trebuie să îi salvăm, afundându-ne și mai mult în datorii! Un film documentar cu răspuns neașteptat la cea mai complicată întrebare: de unde vin banii?
Bani pe datorie investighează matematica fraudei din spatele sistemului financiar care ne-a transformat în veșnicii sclavi ai datoriei ce amenință să crească încă și mai mult.
Farfuriile zburatoare au fost văzute timp de mii de ani, iar multe apariții au fost consemnate în cronici sau înregistrate în picturile epocilor trecute. Dar începând cu 1942, după detonarea primei bombe atomice, numeroase apariții de OZN-uri au fost detectate pe toată planeta. A fost ca și cum cineva strigase în univers: Dumnezeule, copiii se joacă cu chibriturile, trebuie să fim cu ochii pe ei! Cele mai multe apariții s-au concentrat în zona New Mexico, unde erau bazele militare cu toată tehnologia de ultimă oră a acelei perioade, precum bombe atomice, detectoare radar și propulsoare de rachete.
Armata a mințit publicul încă de la început. Câte departamente precum CIA sau NASA au fost create pentru a ascunde adevărul, nu vom ști niciodată. De ce ni se ascunde faptul că, deja, contactul cu extratereștrii a început? La urma urmei, este cel mai important eveniment din istoria omenirii.
Are de-a face această secretomanie cu propulsia și energia liberă? Acest film documentar rar cuprinde mărturii inedite și interviuri cu mai mulți foști ofițeri cu grade înalte, savanți și cercetători din domeniul OZN.
Un film documentar realizat de Cristian Răuțu pentru TVR, în cadrul seriei Teoria Conspirației. Acest episod este dedicat fenomenului OZN în România și prezintă cateva cazuri de obiecte zburătoare neidentioficate apărute în țară, printre care și în Pădurea Baciu, lângă Cluj, incidentul petrecut la Bâlea Lac și un caz OZN filmat în Delta Dunării în anul 2000.
Documentaristul îi are ca invitați pe reprezentanții ASFAN (Ion Hobana, George Cohal, Dan Fărcaș) și ai Romanian UFOnetwork – RUFOn (Paul Dorneanu și Florin Sîrbu).
În incidentul OZN de la Roswell se presupune că s-au recuperat resturi extraterestre, inclusiv cadavre străine, de la un obiect neidentificat care s-a prăbușit în apropierea de Roswell, New Mexico, SUA, în iunie sau iulie 1947. De la sfârșitul anilor 1970, incidentul a fost obiectul unor controverse intense și obiectul unor teorii ale conspirației cu privire la natura reală a obiectului care s-a prăbușit. Armata Statelor Unite ale Americii susține că ceea ce s-a întâmplat a fost doar recuperarea resturilor unui balon experimental de supraveghere la mare altitudine.
Cu toate acestea, mulți susținători ai OZN-uri spun că, de fapt, o navă extraterestră s-a prăbușit și câteva cadavre au fost recuperate și că apoi militarii au început o operațiune de mușamalizare. Incidentul s-a transformat într-un fenomen foarte cunoscut în cultura populară, ceea ce face ca numele Roswell să fie sinonim cu OZN-urile. Este pe primul loc ca fiind unul dintre incidentele cele mai mediatizate și controversate despre un presupus OZN.
Acesta este un film documentar despre istoria unei înregistrări video ce conține presupusa autopsie a unui extraterestru recuperat din OZN-ul prăbușit acum mai bine de 50 de ani în SUA. În data de 8 iulie 1947, Roswell Army Air Field (RAAF), biroul de informații publice din Roswell, New Mexico, a emis un comunicat de presă în care precizează că personalul din compania 509th Bomb Group a recuperat o farfurie zburătoare prăbușită în apropiere de o fermă din Roswell, ceea ce a mărit interesul mass-mediei pentru acest subiect.
În ziua următoare, presa a raportat că comandantul general al Air Force a afirmat că, de fapt, un balon cu radar de urmărire a fost recuperat de către personalul RAAF și nu un disc zburător. Ulterior a avut loc o conferință de presă care a confirmat că a fost un balon meteorologic.
Vezi și:
OZN deasupra României – un documentar dedicat fenomenului OZN în România, care prezintă cateva cazuri de obiecte zburătoare neidentificate apărute în țară, printre care și în Pădurea Baciu, lângă Cluj sau incidentul petrecut la Bâlea Lac.
Cum a început secretomania OZN – un film documentar palpitant care te poartă într-o călătorie ce îți va deschide mintea pentru minunile contactului cu ființele extraterestre și răspunde la o întrebare de maximă importanță: de ce au venit aici?
Contactul cu extratereștrii a început – un film documentar care explică de ce numărul de apariții ale OZN-urilor a crescut exponențial după primele teste nucleare efectuate pe Pământ în anii ’40.
Comediantul Chris Rock, tatăl a două fiice, caută să afle ce înseamnă să ai cu adevărat un păr de calitate, așa cum îl văd americanii de culoare și, în special, femeile. Participă la convenția anuală a părului din Atlanta, apoi ne vorbește despre hidroxidul de sodiu, o toxină folosită pentru relaxarea rădăcinii părului. Chris Rock călătorește până în India, unde ceremoniile în care femeile renunță la podoaba capilară devin sursa părului vândut apoi în America.
Părul uman este scump, iar gazda acestui film documentar încearcă să afle cine obține toți banii din această industrie. Suntem introduși în lumea frizerilor și bărbierilor din SUA, în special a celor din comunitatea de culoare. În definitiv, acesta este un film documentar despre imaginea personală a fiecăruia dintre noi.
Sigmund Freud credea că indivizii nu sunt conduși de gânduri raționale, ci de dorințe și impulsuri primitive și inconștiente. Pornind de aici, nepotul lui Freud, Edward Bernays, a tras concluzia că este prea periculos ca maselor să li se permită să își guverneze singure viețile. Consumismul (consumerismul) a fost soluția prin care li s-a dat oamenilor iluzia că dețin controlul, permițând în același timp unei elite să controleze societatea.
Bernays a inventat profesia de “public relations” în anii ’20 și a fost unul dintre principalii arhitecți ai tehnicilor moderne de publicitate, descriind fiecare truc – de la “cascadorii” de PR, la alăturarea simbolurilor sexuale în reclamele la automobile – în cartea sa Propaganda.
Bernays le-a arătat corporațiilor americane cum să convingă populația să își dorească lucruri de care nu are cu adevărat nevoie, prin crearea unei legături între bunurile produse în masă și dorințele inconștiente. Cel mai cunoscut succes al lui Bernays a fost spargerea tabuului legat de femeile care fumeaza în public , convingându-le că țigările erau un simbol al independenței și libertății.
Însă Bernays era convins că descoperise ceva ce însemna mult mai mult decât o simplă metodă de a vinde bunuri de larg consum. Satisfăcându-le dorințele iraționale pe care unchiul său le descoperise, Bernays a înțeles că oamenii puteau fi făcuți mai fericiți și, astfel, mai docili. A fost doar începutul sinelui consumator universal, ajuns să domine lumea zilelor noastre.
Partea I – Mașini de fericire
Partea II – Fabricarea consimțământului
Partea III – Ai un polițist în cap și trebuie distrus
O experienţă de dedublare în afara trupului este în esenţă separarea temporară a conştiinţei de corpul fizic. Este o experienţă foarte naturală pe care oamenii au experimentat-o timp de mii de ani în diferite culturi, din fiecare societate de pe cuprinsul planetei. Mulţi oameni experimentează fenomene de dedublare pentru că vor răspunsuri, vor să afle prin experienţa directă că vor continua să trăiască. Cu alte cuvinte, vor răspunsuri la marile întrebări existenţiale: Cine suntem noi cu adevărat? Unde mergem după moarte? De unde venim? şi Care este scopul vieţii?
Trăirile din timpul dedublării pot să ofere aceste răspunsuri, iar răspunsul este copleşitor pentru că este trăit. Şi acesta este singurul mod în care aflăm cu adevărat răspunsuri. Dedublările în afara corpului ne oferă o modalitate de a trece dincolo de credinţe, de speculaţii şi teorie, şi să experimentăm totul în mod direct. În acest film documentar, scriitorul William Buhlman vorbeşte despre ce înseamnă dedublarea astrală şi despre cum se manifestă ea.
Un film documentar despre viețile de coșmar ale copiilor străzii care trăiesc în subteranul metroului din București. Filmul a fost nominalizat la Oscar și a câștigat mai multe premii la festivalurile de film internaționale. Spre meritul lor, producătorii documentarului au evitat pe cât posibil comentariile și muzica de fundal, reducând astfel efectul de manipulare emoțională a audienței. Imaginile cu aurolacul inhalat, bătăile zilnice și înfometarea îndelungată au rămas emblematice.
Lipsa de reacție a cameramanilor în fața băiatului care se automutilează cu un ciob de sticlă și când o fată de 12 ani este bătută în grup este tulburătoare. Produs în 2001, Copiii subteranelor conține și unele secvențe despre unde anume erau tinerii la momentul filmărilor, însă cei familiarizați cu Bucureștiul vor recunoaște ușor locurile.
Documentarul nu creează o dramă falsă cu eroi și personaje negative, nu condamnă și nu arată cu degetul către părinți sau societate, ci lasă spectatorul să decidă cine poartă vina pentru destinele ratate ale acestor copii.
Postări
